Te-ascunzi în spatele unei măști mereu reinventate pentru că ți-e frică să nu fii judecat.Ți-e frică să nu fii înțeles greșit. Ți-e frică să nu fii rănit și să nu rănești. Ți-e frică să spui adevărul, pentru că adevărul doare, și-atunci, ai învățat să minți frumos, iar idioții adoră asta. Îți reprimi sentimente și înghiți lacrimi amare. Zâmbești timid deși ai plânge în hohote. Iubești și visezi.
Ești plin de patimă și de dorința de a trăi cu toți în voie bună, ori singuratic, tu și sufletul tău. Ești tu alături de oameni lângă care nu-ți dai seama când orele trec alergând, ori alături de oameni de lângă care ai vrea să plecicat mai repede.
Ești gură-spartă lângă cei în care ți-ai pus încrederea, ori inhibat lângă necunoscuți. Ești tot tu, agale, la un pahar de vin, și uneori pe fugă, de parc-ai fi la maraton.
Ești duminica în pijamale la televizor, ori îmbrăcat scorțos la evenimente pompoase. Ești trup și suflet pentru cin' ți-e drag. Ești iluzia a ceea ce vrei să pari. Ești schimbarea de mâine și trecutul de ieri. Ești oftatul ce-ți tulbură inima. Ești lumină, libertate, emoție. Ești relaxare. Ești film și muzică, acord și dezacord.
Ești tratate de psihologie, amintiri și viața trăită. Ești tu lângă oamenii pe care-i prețuiești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce crezi?