În mare parte, omenirea a renunțat la procurarea hranei cu arcul și a descoperit civilizația. S-a luptat pentru drepturile femeilor, pentru egalitate și eliminarea discriminării. Sau cel puțin, așa ne place să credem.
Cu toate astea...
La nivel mondial, violența domestică atinge cote alarmante. Femeile știu, uneori prietenele lor știu, familiile știu, autoritățile știu sigur, însă nimeni nu are capacitatea efectivă de a eradica acest obicei.
Există bărbați care au impresia că mâna lor ridicată asupra femeii îi transformă din masculul beta, în masculul alfa, ori în vreun macho de mâna întâi.
Ideea că femeia se bate, tu nu știi de ce dar ea știe, e total deplasată. Nu există scuze și justificări pentru ieșirile astea. E inutil s-o lovești și apoi să-nghenunchezi în fața ei pentru a primi iertare.
Însă problema e că multe din victime își iau asupra lor vina, caută în interiorul lor răspunsul și de multe ori, îl iubesc nebunește pe dominator. Nu, nu e același dominator din Umbrele lui Grey. Sunt dependente psihologic de el.
Zilele trecute am întâlnit o familie care părea normală. Eram afundată în hârtii.
El menționează pe ton grav: văd că în ziua de azi bărbatului i-a mai rămas un singur drept - să bată femeia.
Mi-am ridicat privirea și așteptam să văd zâmbet pe fața lui trecută înainte de vreme, deși doar el putea râde la glume proaste. Nu râdea. Din contra, și-a accentuat afirmația și în fața celorlați.
Inutile dojanele mele legate de cinste, onoare, bărbăție...N-au prins, ba din contra, păreau că-l ațâțau.
Ea privea împietrită, în spatele lui. În ochii ei se vedea iadul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce crezi?