Te rog, nu, nu mă minți că vrei să fii și tot nu ești, c-ai fost și vei rămâne. Nu mă îmbrățișa cu dorul alteia și nu mă mângâia oftând. Te rog, nu vorbi mult și ne-nțeles, vorbește-n șoaptă, eu te-aud.
Te văd și azi, te-am văzut ieri, nu pari schimbat dar parcă-aș vrea să te mai văd și mâine. Nu-mi șterge lacrima râzând și nu fi trist când eu m-amuz, fii doar empatic, nu apatic.
Te rog, arată-mi înc-o dată cine ești, și drumul pe care mi-ai promis că mergem împreună.
Deschide-mi inima și-așază-te acolo, dar nu-ndrăzni să mă dezamăgești. Te rog, nu-mi fă cadouri scumpe, mi-ajunge-n primavară o lalea.
Te rog să fii acolo când te chem în miez de noapte, și nu-ntreba de ce te vreau. Nu-mi cere să mă schimb, că n-o voi face, încearcă doar să mă-nțelegi. Rămâi tu, cel care vorbești rar și-ți ceri scuze că ne-asemănăm, și voi rămâne aceeași eu, cu ochii înroșiți de dor și suflet complicat.
Te rog, dă-mi timp și spațiu, nu mă constrânge și nu-mi cere mai mult decât ofer.
Dă-mi bucurie și speranță, dă-mi dragoste, dă-mi tot ce ai mai bun. Te rog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce crezi?