Popoarele lumii și-au umplut tezaurul cu proverbe, zicători și vorbe aruncate aiurea.
Cu siguranță, românii, dacă nu-s campioni, ocupă un loc fruntaș.
Avem vorbele la purtător în orice moment: la nuntă, botez, înmormântare, aniversare, pomană, la început de serviciu/concediu/viață, la restaunart, la loto, la Fisc ori la bancă, se găsește câte unul care să se afle-n treabă verbal.
În general, lumea vrea să nu stea la coadă. Vrea, dar nu poate. Pentru că lumea, în general e o turmă.
Trebuie să fie toată lumea la coadă, în același moment.
N-are importanță că poți face și peste două zile plata impozitului, dacă merg vecinii și neamurile azi, păi reuniune să fie.
Și uite așa, când tu stai la coadă se trezește cineva care să nu te vadă și merge direct la funcționară să-și rezolve problema, de parcă restul nici n-ar fi acolo. Îl auzi glăsuind "Auziți, fiți drăguță, cum pot să..." spunându-și oful pe nerăsuflate, ca nu cumva să-l întrerupi. Tipa îl ajută timid. Ar fi refuzat, dar ea încă speră că mai există bun-simț.
Unii așteptau răbdători. Alții dădeau mărunt din barbă, dar parcă nu s-ar fi revoltat. Vine altul, procedează la fel. Și altul, și altul.
Funcționara era deja exasperată. La ultimul "Auziți, fiți drăguță", a ripostat tăios cu un "NU" răsunător. "Nu, nu pot să fiu drăguță cu dumneavoastră, trebuie să fiu drăguță cu domnii pe care îi am în față. Apoi cu domnii de la coadă. Apoi, voi fi drăguță și cu dumneavoastră".
Ochii bagaciosului ieșeau din orbite de uimire, iar lumea zâmbea pe sub mustăți.
Draga mea, chiar ești drăguță când pretinzi bun-simț!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce crezi?