În țara Fraierilor, Prostul e împărat.
Da, nu îmi plac proștii și mă feresc mereu de prostul cu inițiativă, pentru că am avut niscai experiențe neplăcute.
Bun, ești prost, tu nu îți dai seama de asta, pentru că, deh, ești prost, însă-i greu pentru ceilalți. Foarte greu.
Auzisem acum câteva zile de la o tipă, exasperată, desigur, de minima inteligență din jur, că a ajuns să regrete că nu s-a născut dobitoacă, ăștia au atât de multe privilegii... Parcă i-aș da dreptate.
Tu încerci să citești, să te formezi, să evoluezi și te uiți stânga-dreapta...parcă te cuprinde deznădejdea. Întâlnești oameni cu ștaif care încă scriu "bine a-ți venit"...oameni frustrați care nu fac nimic altceva decât să-și plângă de milă, oameni cu EQ scăzut (adică inteligență emoțională) ori, mai grav, cu IQ scăzut - de ăștia trebuie să stai cât mai departe.
O altă categorie a proștilor o reprezintă mincinoșii. Aia care-ți spun azi una, iar peste două săptămâni uită că te-au mințit, și-ți spun adevărul.
Băi frate, proștii chiar au noroc. Proștii au noroc, deștepții și-l fac singuri.
Cred că există un Dumnezeu al Proștilor, care îi veghează și pune bețe-n roate celor cu creer.
Și-am mai înțeles o chestie, nu trebuie să zgândări un prost, pentru c-are mintea odihnită, te-aduce la nivelul lui și te bate cu experiența, așa cum zicea Mark Twain.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce crezi?