Bărbații înșală.
Femeile înșală.
Prietenii te-nșală, hoții te fură, frații vor avere, colegii te disprețuiesc, șefii te exploatează. Trăi pe vătrai.
Genetic, ești tentat să înșeli. Studiile spun că n-o faci neapărat cu cineva mai arătos ori pentru că ai atins, ca bărbat, blamata vârstă 40.
Înșeli pentru că în acel moment nu te gândești neapărat la consecințe, pentru că așa ai simțit, pentru că, atunci când ai decis s-o faci, a fost dorință animalică și nu plăcerea de a-i pregăti o tocăniță, să fim serioși.
Ce faci însă, când afli că prietena ta e înșelată de cel lângă care dorea să-și trăiască bătrânețile?
Alergi gâfâind să-i spui, să o îmbrățișezi și să primești un răspuns de genul "fiecare le știe pe ale lui, pe mine nu mă interesează dacă a făcut-o", așa cum am primit eu, și așa s-a încheiat o prietenie de câțiva ani pentru că s-a simțit lezată c-am tras-o de mânecă?
Taci, mergi blat, pe principiul știe tot satul și nu știe bărbatul femeia, poate, poate, află din altă parte și tu te faci că nu știi, dar ești acolo pentru ea când se va afla?
Bați apropouri subtile, să citească printre rânduri?
Îi spui lui c-ai aflat și-l rogi/ameninți să înceteze?
O sfătuiești să-l dea dracu de om, îi arăți de ce n-o merită și o îndrumi să pornească pe altă cale, indiferent cât de adânc o fi hăul?
Îi spui să-și găsească și ea pe cineva, că să fie fericiți toți patru?
Îi sugerezi să treacă peste, pentru că o femeie trebuie să ierte și să-și țină iubitul/soțul lângă ea, așa cum e împământenit la români ?
Ne-ajută oare mustrările de conștiință ale partenerului care înșală, ca să trecem peste și să ne prefacem că nimic nu s-a întâmplat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce crezi?