Despre bărbați

Binecuvântați să fie bărbații care știu ce vor, cei care nu se opresc atunci când aud sfiosul tău "nu", dar care nu insistă cu nesimțire. 

Binecuvântați să fie bărbații dezinvolți, care nu-ți cer voie, dar îți iau pe furiș un sărut lipindu-te de zid. 

Binecuvântați să fie bărbații eleganți și atenți care încă mai curtează răbdător femeia, și cei care nu se ascund în spatele iluziei deținerii adevărului suprem, ba din contra, îți vorbesc relaxat, umil, privindu-te în ochi. 

Binecuvântați să fie bărbații care-ți săruta mâna și fruntea, care te fac să-ți deschizi inima, nu picioarele. 

Binecuvântați să fie bărbații care încă mai cumpără flori și deschid portiera mașinii, cei care își permit să dăruiască răbdare pentru a-ți oferi fericire deplină. 

Binecuvântați să fie bărbații care nu întreabă autoritar "unde pleci?", dar întreabă cu dor "unde ești?" 

Binecuvântați să fie bărbații care-și mențin promisiunile și cei care nu promit mai mult decât ceea ce sunt siguri că pot realiza. 

Binecuvântați să fie bărbații care nu se rușinează să-și mărturisească dorul și dragostea și cei care sunt capabili să mizeze tot, care-și permit schimbarea benefică pentru ca relația să funcționeze. 

Binecuvântați să fie bărbații care aleg femeile, acelea autentice, mândre, care încă știu să roșească.

Separarea puterilor

Tot auzim, pe ici, pe colo, că bărbații și femeile sunt egali, că au trecut ani pentru ca cele două tabere să aibă aceleași drepturi. De obligații, nu spune nimeni nimic. Și clar, de multe ori, bărbații și femeile nu au aceleași obligații. Facem ca treburile casnice să fie prioritare, când esențială ar fi doar dragostea și-o îmbrăţişare caldă. Ne focalizăm atenția pe ștersul geamurilor, pe oalele cu mâncare ori pe mașina ce trebuie reparată și devenim irascibili când lucrurile nu merg ceas. 

Femeilor le place să fie tratate că niște mici prințese, alintate și puse la loc de cinste în ochii partenerilor lor. Bărbaților le place să fie răsfăţaţi cu o cafea aburindă, dezmierdați suav într-o zi liniștită de duminică. În general, tuturor ne place să ne oferim unii altora lucrul cel mai de preț: timp petrecut împreună. 

Ne place să dividem îndatoriri și să nu simțim povara vieții în doi doar pe umerii noștri. Ne place să fim independenți, s-avem amintiri, concedii și, per ansamblu, vieți cu final fericit, ca-n basme. 

Cu toate astea... 

Trăim intens și mereu contra cronometru. De multe ori, ne lăsăm pradă problemelor și uităm rapid de idealul vieții în doi pe care ni l-am imaginat. Nu avem timp de multe conversații, nu avem timp să aprofundăm, nu avem timp să-i ascultăm ofurile celui de lângă noi. Prinși în toată vâltoarea asta cotidiană, nici măcar n-avem timp să realizăm că ne îndepărtăm din ce în ce mai mult unii de alții, că ne schimbăm, că-ncepem să nu ne mai cunoaștem. 

Trăim relații toxice pentru că n-avem timp și curaj să ne analizăm și să luăm decizii. Ne bucurăm rar și ne hrănim cu reproșuri. Uităm să fim noi și să ne dedicăm partenerului așa cu ne-am propus. Devenim individualiști și punem "eu" mai presus de "noi". 

Apoi ne trezim triști, nefericiți și singuri... 

Eu, femeia

Eu, femeia, sunt plămădită din coasta ta, și-s atât de-adânc prezentă în sufletul tău... 

Eu, femeia, sunt eșecul sau realizarea ta, suișul și coborâșul vieții tale. 

Eu, femeia, sunt înger și demon, zâmbet și lacrimi în tabloul în care mă zugrăvești. 

Eu, femeia, sunt joacă și seriozitate, banalitate și certitudine când viața mi-o impune. 

Eu, femeia, sunt voință și neputință, brațe deschise ori spate-ntrors. Tu ești responsabil. 

Eu, femeia, sunt alint și ceartă, dragoste și dispreț, dorință carnală ori indiferență dureroasă. 

Eu, femeia, sunt tot ce ți-ai putea dori în nopțile triste ori în zilele senine. 

Sunt totul sau nimic, sunt întuneric și lumină atunci când simt că meriți.  

Capra vecinului e acum BMW

Tu, ostaș român și patriot, vânzător, mecanic, ospătar, funcționar, inginer, economist sau ce ai fi, cauți mereu să-ți mulțumești sufletul cu lucruri materiale ori spirituale, care-ți par de folos. Te uiți în curtea vecinului și vezi capra aia grasă...ai vrea și tu. Te uiți în portofel și te bufneste plânsul. Înjuri mărunt în barbă și-ți promiți că o să ai și tu una, mai al naibii.  

Te recunoști, știu.
Pentru bărbații români, capra s-a cam transformat în mașină.
La femei, e mai complicat, capra are mai multe "forme": silicoane, concedii, rochii, poșete, pantofi, mașini, bărbați, amanți etc. 

Cu toate astea, ambele tabere vor mașini puternice, germane. Nu ne facem iluzii și nici măcar nu ne gândim cât o costă una nouă.
Și-o vrem în piele, și-o vrem cu senzori, și-o vrem nervoasă, ca să ne scoată mândri-n lume.  

Unii caută dealeri, târguri, site-uri specializate, să înțeleagă ce vor. Uneori intră curios pe olx/carzz/la jumate, bla, bla, să vadă de-i surâde norocul.  

Bre și-apare câte-un meltean tip care habar n-are ce vinde, ori cum vinde, ori cât vinde...  

Te miri, strâmbi din nas și zâmbești complice. Parcă totuși ți-ar fi milă.

Te iubesc. Cu pumnul

În mare parte, omenirea a renunțat la procurarea hranei cu arcul și a descoperit civilizația. S-a luptat pentru drepturile femeilor, pentru egalitate și eliminarea discriminării. Sau cel puțin, așa ne place să credem.  

Cu toate astea...

La nivel mondial, violența domestică atinge cote alarmante. Femeile știu, uneori prietenele lor știu, familiile știu, autoritățile știu sigur, însă nimeni nu are capacitatea efectivă de a eradica acest obicei. 

Există bărbați care au impresia că mâna lor ridicată asupra femeii îi transformă din masculul beta, în masculul alfa, ori în vreun macho de mâna întâi.

Ideea că femeia se bate, tu nu știi de ce dar ea știe, e total deplasată. Nu există scuze și justificări pentru ieșirile astea. E inutil s-o lovești și apoi să-nghenunchezi în fața ei pentru a primi iertare.  

Însă problema e că multe din victime își iau asupra lor vina, caută în interiorul lor răspunsul și de multe ori, îl iubesc nebunește pe dominator. Nu, nu e același dominator din Umbrele lui Grey. Sunt dependente psihologic de el. 

Zilele trecute am întâlnit o familie care părea normală. Eram afundată în hârtii.  

El menționează pe ton grav: văd că în ziua de azi bărbatului i-a mai rămas un singur drept - să bată femeia. 

Mi-am ridicat privirea și așteptam să văd zâmbet pe fața lui trecută înainte de vreme, deși doar el putea râde la glume proaste. Nu râdea. Din contra, și-a accentuat afirmația și în  fața celorlați. 

Inutile dojanele mele legate de cinste, onoare, bărbăție...N-au prins, ba din contra, păreau că-l ațâțau. 

Ea privea împietrită, în spatele lui. În ochii ei se vedea iadul. 

Despre înșelat

Bărbații înșală. 

Femeile înșală.

Prietenii te-nșală, hoții te fură, frații vor avere, colegii te disprețuiesc, șefii te exploatează. Trăi pe vătrai. 

Genetic, ești tentat să înșeli. Studiile spun că n-o faci neapărat cu cineva mai arătos ori pentru că ai atins, ca bărbat, blamata vârstă 40. 

Înșeli pentru că în acel moment nu te gândești neapărat la consecințe, pentru că așa ai simțit, pentru că, atunci când ai decis s-o faci, a fost dorință animalică și nu plăcerea de a-i pregăti o tocăniță, să fim serioși. 

 Ce faci însă, când afli că prietena ta e înșelată de cel lângă care dorea să-și trăiască bătrânețile? 

 Alergi gâfâind să-i spui, să o îmbrățișezi și să primești un răspuns de genul "fiecare le știe pe ale lui, pe mine nu mă interesează dacă a făcut-o", așa cum am primit eu, și așa s-a încheiat o prietenie de câțiva ani pentru că s-a simțit lezată c-am tras-o de mânecă? 

 Taci, mergi blat, pe principiul știe tot satul și nu știe bărbatul femeia, poate, poate, află din altă parte și tu te faci că nu știi, dar ești acolo pentru ea când se va afla?  

 Bați apropouri subtile, să citească printre rânduri? 

 Îi spui lui c-ai aflat și-l rogi/ameninți să înceteze? 

 O sfătuiești să-l dea dracu de om, îi arăți de ce n-o merită și o îndrumi să pornească pe altă cale, indiferent cât de adânc o fi hăul? 

 Îi spui să-și găsească și ea pe cineva, că să fie fericiți toți patru?  

 Îi sugerezi să treacă peste, pentru că o femeie trebuie să ierte și să-și țină iubitul/soțul lângă ea, așa cum e împământenit la români ?

 Ne-ajută oare mustrările de conștiință ale partenerului care înșală, ca să trecem peste și să ne prefacem că nimic nu s-a întâmplat?