Eu, femeia, sunt plămădită din coasta ta, și-s atât de-adânc prezentă în sufletul tău...
Eu, femeia, sunt eșecul sau realizarea ta, suișul și coborâșul vieții tale.
Eu, femeia, sunt înger și demon, zâmbet și lacrimi în tabloul în care mă zugrăvești.
Eu, femeia, sunt joacă și seriozitate, banalitate și certitudine când viața mi-o impune.
Eu, femeia, sunt voință și neputință, brațe deschise ori spate-ntrors. Tu ești responsabil.
Eu, femeia, sunt alint și ceartă, dragoste și dispreț, dorință carnală ori indiferență dureroasă.
Eu, femeia, sunt tot ce ți-ai putea dori în nopțile triste ori în zilele senine.
Sunt totul sau nimic, sunt întuneric și lumină atunci când simt că meriți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce crezi?