Viața e ca o călătorie cu trenul, cu multe gări, cu multe schimbări de macaz, cu multe peroane, cu multe accidente.
Urcăm în tren o dată cu nașterea și ne-ntâlnim părinții despre care credem că vor călători mereu lângă umărul nostru, însă, pe nepregătite, ei vor coborî într-o gară neștiută și ne vor lăsa să ne continuăm singuri drumul. La fel, în trenul nostru vor urca alte persoane care își vor pune nestăvilit amprenta asupra noastră: frați, prieteni, copii, ori poate chiar acel cineva care ne va face să cunoaștem adevărata dragoste. Mulți dintre călătorii trenului nostru vor coborî lăsând în urmă un gol imens. Alții vor coborî neobservați.
Călătoria cu trenul va fi plină de bucurii, de tristețe, de reușite și eșecuri, de fantezii, de dorințe, de așteptări și certitudini.
Succesul acestui voiaj va fi marcat de relația bună pe care ne-o dorim cu toți pasagerii, pentru care punem suflet și încercăm să oferim ce e mai bun.
Marele mister constă însă în faptul că nu știm niciodată în care gară vom coborî, iar pentru asta trebuie să trăim în cel mai frumos mod posibil, trebuie să iubim, să iertăm, să ne ridicăm atunci când ni se pare că viața ne-a schimbat brusc macazul.
Așa, atunci când vom coborî, vom lăsa o amintire frumoasă călătorilor care rămân.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce crezi?