Viața-ntreagă mi-a fost legată de-o valiză. Cantonamente, navetă, facultate, vizite la părinți, concedii ori drumuri rapide Mangalia-Piatra Neamț.
Dacă ești cumva spre depresie, te-ai plictisit de viața monotonă, ori vrei să îți amintești ce înseamnă cu adevărat confortul, te urci într-un microbuz, pentru că s-a anunțat cod galben de ninsoare și vânt, iar cu mașina cu tracțiune pe spate, nu riști. Te-ndrepți spre Piatra Neamț. De la Mangalia.
Știu, moldovenii sunt un fel de Coca Cola, îi găsești în toată lumea, dar primitori cum sunt, își fac prieteni peste tot, care apoi îi vizitează indiferent de distanță. Și de această dată am întâlnit alți oameni, de diferite naționalități ori origini, unii mi-au lăsat amintirea unei experiențe frumoase, alții, în schimb, mi-au lăsat un gust amar.
Dacă ești novice, vei afla defectele femeilor și vei cunoaște priceperea bărbatului, indiferent dacă-i moldovean, dobrogean, ardelean, tătar sau ce-o fi. Cu un simț de răspundere extraordinar, va critica strada, politica, fotbalul, șoferul, familia, vremea.
De la femei afli rapid ce înseamnă viața de familie, pentru că se vor plicitisi și-și vor suna prietenele. Ori se vor împrieteni cu celelalte doamne din microbuz. Își vor lăuda fetele, care au avut noroc de soți care să le plimbe în țări exotice, să le ofere cadouri scumpe și mașini luxoase. Clar își vor critica nurorile, care-s niște parvenite fără scrupule, care vor plimbate, vor cadouri scumpe și mașini puternice.
Opririle la popasuri sunt aproape inutile, salamul dintre feliile de pâine îl vor mânca tot în microbuz, pentru că afară sunt radiații ultraviolete, care-i pot altera din proprietăți. Nu riști.
La coborârea din microbuz, bagajele sunt un fel de comoară, de unde vei alege pe cel care-ți place mai mult, chiar dacă nu e al tău. Că în "Fata babei și fata moșneagului", unele mai vechi și mai urâte, altele mai noi și mai frumoase. La ofertă. Apoi ajungi acasă și-ți dai seama că ai luat altă valiză, suni șoferul, care-i obligat, împreună cu restul călătorilor, să te aștepte vreun ceas, pentru că deși ai geantă galbenă, tu pleci acasă cu una neagră.
În rest, călătoriile cu mijloacele de transport în comun sunt extraordinare, asculți de la operă la manele, în funcție de dispoziția șoferului. Dacă ai noroc, se limitează la Anastasia Lazariuc. Prin stație auzi poveștile de dragoste ale șoferilor de TIR, ori dezamăgirile pe care le-au avut pe centură. Oamenii sunt veșnic nemulțumiți: ba e prea cald, ba e prea frig, ba merge prea repede, ba merge dormind, ba îi deranjează muzică, ba s-au plictisit de liniște. Măcar n-au mai cerut încă un șofer.
Cu toate astea, bucuria de a-ți revedea familia și prietenii nu poate fi umbrită de factori externi.
Neamțul încă este un punct de atracție pe harta României, pentru că poți vizita centrul vechi, Curtea Domnească și parcul, ceva magazine, poți avea o plimbare rapidă cu telegondola, poți vedea lacul Bâtca Doamnei, poți mânca la restaurantul Terasa Gospodinelor ori poți juca un bowling la Tequila. Ai Muzeul de Istorie, de Științe ale Naturii, de Artă, de Etnografie, Grădină Zoologică, Teatrul Tineretului și Casa de Cultură de lângă Biblioteca Județeană. Dacă vrei să pleci nițel din oraș, poți merge la Hanul Ancuței, atât de reprezentativ, la Humulești ori la Cetatea Neamțului, sau într-un tur al mănăstirilor. Poți să faci mult mai mult de atât, eu doar ți-am amintit că ar trebui să pleci în concediu.
Sau poți doar să-ți imaginezi cum este.
