Nu dom'le. Nu mai vrem să ne căsătorim înainte de majorat, cu un El ales de părinții care insistă inutil c-o nuntă aranjată.
Nu mai vrem stereotipuri, vrem să decidem singure drumul vieții, să bem liniștite un pahar de vin la bar, trăgând pătimaș dintr-o țigară.
Nu mai vrem să-nvârtim non-stop în oale ca să ținem lângă noi ursitul cu farfuria plină.
Mai vrem carieră, plimbări, liniște sufletească și, în general, vrem apreciere. Cu toate astea, ne place de moarte portretul reușit al familiei noastre, pentru care am face orice.
Însă, cu tot modernismul cotidian, lumea se schimbă și întâlnim din ce în ce mai des fetele bătrâne.
Ce-s alea?
Păi...
Sunt acele fete care te vor pe tine, dragule. N-o vor pe mamițica ta, vreo mătușă ori vreo altă dictatoare cu voce pițigăiată.
Sunt fetele care-și doresc un bărbat care să știe ce vrea, nu un mitocan de primă clasă.
Sunt fetele cu pretenții, care însă ar lăsa în urmă toată lumea dacă ești capabil să le înmoi inima pietrificată.
Sunt fetele rănite-n suflet de-un arivist grăbit.
Sunt fetele care adorm plângând în lenjeria rece.
Fetele bătrâne-s niște iele.
Sunt fetele ce lasă impresia unui egoism extrem, pentru că vor totul pentru ele. Poate că merită, poate nu...
Sunt fetele ce vor să facă din sofisticat un paravan. Sunt sclifositele pe umărul cărora poți plânge.
Sunt mândrele trecute de 30 de ani care încă nu s-au decis încotro își vor călăuzi pașii. E timp.
Iubitelor, dar vă rog să țineți minte o treabă: fetele bătrâne nu-s la fel de interesante ca burlacul tânăr!
Care este ideea?
RăspundețiȘtergere