Din 16 august, adică de când vara aproape îți spune la revedere, începi să numeri câte zile ți-au mai rămas până la Crăciun. Și numeri, și postezi pe Facebook, începi să discuți cu prietenii pe unde faceți sărbătorile, rezervi, cumperi ținute, îți faci programări la machiaj/tuns/epilat, te gândești ce cadouri să soliciți ori să oferi.
Îți imaginezi un Crăciun de vis, cu multă zăpadă, cu bradul sclipind în luminițe calde, parcă ți se pare că auzi și ceva copii zglobii cântând colinde, când tu bei o cană de vin fiert. Stop. Am spus că îți imaginezi.
Și iată-ne în săptămâna dinaintea Crăciunului. Nu tu colinde, nu tu zăpadă, nu tu brad, nu tu planuri, nu tu atmosferă de sărbătoare, nimic, nimic.
Am început să folosesc din ce în ce mai des lozinca "pe vremea mea", deși atât de mult am blamat-o. Însă totuși, în vremea copilăriei mele, săptămâna asta era una de post, cu repetiții la colinde și vise legate de ce facem cu banii strânși de la colindat și împărțiți la colț de stradă. Astăzi, nimic nu seamănă cu atunci.
A apărut doar o goană nebună între magazine, mulți nervi, dorința de curățenie generală de parcă vreun ren ți-ar face probe bacteriologice, lipsa de viziune despre ce vei pune pe masă și multă alergătură inutilă.
De Crăciun, fii mai bun! Două zile trec repede. Apoi ne revenim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce crezi?