De când mă știu, n-am avut secrete față de mama. Nici n-aș fi putut să am, îmi cunoaște starea de spirit de cum rostesc primul cuvânt, oricât aș vrea să mă ascund. Dacă altora evitam să le povestesc povești povestite oricum, oriunde, mama știa întotdeauna unde sunt, ce fac, de ce nu fac, ori cu cine fac. Orice.
Stăm ore la telefon ori când ne întâlnim, trăncănim într-una. Mama are Facebook, WhatsApp și e-mail, engleza la purtător și multe idei năstrușnice, să ne-ntelegem.
De când am reînviat blogul, bag seama că mama mă citește intens. Uneori mă laudă, alteori râde de ce scriu. Uneori mă sună să mă întrebe la cine m-am referit in vreo postare. Alteori își face griji pentru c-am scris ceva prea trist, și nu cumva să-mi permit să sufăr. În familia mea, femeilor le este interzis să sufere, asta este deviza noastră.
I love you, mom!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce crezi?