Amintește-ți acel fior care încă te face să tresari.
O privire, un gând, o voce, un nume, o atingere, o adiere de parfum și te-nfiori. Retrăiești. Zâmbești complice, apoi te-afunzi în viață. Pare că nu-ți pasă, negi, ori, curajos recunoști lumii că iubești acel fior.
Fără rețineri te dăruiești emoției pentru câteva secunde și oftezi în inimă. Năvalnice amintiri se contopesc și tresari iar. Uneori te simți vinovat că n-ai oferit totul. Alteori îți mulțumești pentru că te-ai dedicat trup și suflet.
Confunzi iubirea cu ură, dăruirea cu răzbunarea, zâmbetul cu plânsul dar nu-ți pasă. Sufletul tău prinde putere. Ai buzele întredeschise. Savurezi amintiri dulci. Te scuturi iar și iar îți vezi de drum. Aproape îți auzi inima cum bate. E ca un drog. Revii fără voie să retrăiești. Te simți ca un naufragiat. Uneori fiorul vine cu o lacrimă ce-alunecă iute din ochi spre gât. Te ștergi repede, nu vrei să te vadă nimeni. Fiorul ți-e libertate, ți-e golul din suflet, ți-e furie sau ți-e liniște. Ți-e răsărit și apus, ți-e trecut și prezent, ți-e trădare și loialitate, ți-e mângâiere sau indiferență, ți-e pace sau război, dar nu ți-e niciodată suficient.
Păstrează acea tresărire ce-ți coboară rece pe spate. Nu o opri, e acolo pentru tine. E pentru aduceri-aminte, pentru zâmbete sau lacrimi. E doar a ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce crezi?