Despre soacre, nurori și viață de familie

Am acceptat cu drag provocarea scrierii unei postări despre soacre, așa că, voilá!

Pentru umanitate, soacra a jucat un rol esențial: ți-a dat omul cu care îți împarți viața, așa că pentru asta ar trebui să primească recunoștință din partea ta. Smerenia și capul plecat trebuie să fie un "must have" în relația ta cu aceasta.
Și totuși...

Potrivit DEX-ului, soacra e mama unuia dintre soți. Deci a unuia, nu a amândurora, nu îți imagina că te va iubi ca pe copilul ei. Pierzi din start. 
Te va analiza, te va critica, te va certa în funcție de interesul odraslei. Tu vei plânge, te vei măcina pe dinăuntru, vei suferi și-ți va veni mereu un zâmbet în colțul gurii când îi vei spune jumătății tale un dulce "să te duci la mă-ta!".
 Tocmai pentru că soacrele au jucat mereu un rol important în viața de familie, românii le-au creat proverbe, bancuri, aforisme și zicători, și nu prea puține vorbe de bine. În mediul rural, soacrele au rămas, în mare parte, "poame acre", pentru că așa au prins, așa au văzut, așa continuă să fie. În mediul urban, relația noră-soacră a fost ușor-ușor dezamorsată de vâltoarea în care se trăiește. Între job-uri, cumpărături, concedii, mese în oraș, apar mai rar săgeți otrăvite, majoritatea soacrelor încercând să fie cât mai apropiate de nurori și să nu mai perpetueze tradiționala disensiune, unora le place liniștea, altora nu.
 N-am înțeles niciodată secretul prin care soacrele mari câștiga pe plan malițios, în defavoarea soacrelor mici, însă sperăm la revanșă. Probabil de-aia nici n-am întâlnit mulți bărbați care să se plângă de soacre, luptă mamele lor pentru ei. 
Oricum ar fi, pentru cei care urmează să se căsătorească ( pentru cei căsătoriți este posibil să fie nițel târziu ), recomand cu încredere Soacra cu trei nurori a lui Ion Creangă (click aici), pentru o amplă dezvăluire a fișei de post a făpturilor care, vrând-nevrând vor intra în viața lor. Mie nu mi-a trebuit, dar am venit totuși cu temele făcute dacă tot de la Humulești la Piatra Neamț era o aruncătură de băț - nu se știe niciodată.
"Cine are să-i trăiască, cine nu, să nu-și dorească" n-am putut spune niciodată, cu referire la soacra mea. Ea e cea care nu confirmă regulă, pentru că a vrut mereu să fie ceea ce pentru ea n-a fost soacra ei. Soacra mea chiar e a doua mamă. Dar nu zic "hop".