Da, da, mi s-a mai spus, abia m-am căsătorit, sunt la început, am timp să mă schimb. Dar ne știam de nouă ani, iar de patru locuiam împreună, deci cred că dacă până acum am rămas pe-același macaz, va fi greu să cedez. Mi s-a spus că mă voi schimba cu siguranță, că timpul trece și apare obișnuința, că dragostea se diminuează, la fel ca răbdarea.
Mă plâng mereu de cât de rudimentară e gândirea unora, de cât de mult adoră să trăiască în trecut, cât mai aproape de Evul Mediu. Mă plâng de șabloane, de efect de turmă și în special, mă plâng de delăsare.
Nu, nu, nu accept acele femei care, o dată văzute cu patalamaua de la Starea Civilă în mână, uită să fie femei. Uită să fie doamne. Uită să se aprecieze, să trăiască, să se bucure.
Din suflet, mulțumesc Divinității că în jurul meu am mulți oameni care țin propria persoană, și-și fac timp pentru ceea ce le place, indiferent de orizonturi.
Delăsarea de după căsătorie rămâne un mit sau realitate cruntă? Avem idei preconcepute ce ne împiedică să trăim viața așa cum ne-o dorim, sau cum ne-o imaginăm înainte de mariaj.
Involuntar, îi întâlnim pe cei ce vor cu toată ființa lor să afle de ce tu încă radiezi după nuntă...
"Ce sens are să te machiezi dacă tot te-ai măritat?" Adică... de ce mai dăm banii pe boieluri, după am pus mână pe EL? Pentru că arăți bine, pentru că ești îngrijită, pentru că te simți bine în pielea ta (ca în reclamă).
"De ce să mai merg la sală? Sunt femeie măritată acum, ce-mi mai trebuie?" Exact. Fă-ți viză de flotant în frigider.
"De ce să-ți cumperi bijutetii/haine, că, vorba aia, ești femeie la locul tău?" Aham, să ne-mbrăcăm într-un sac de rafie zic. Să lași toată feminitatea acasă. Mai bine ca Eva.
"Cum să nu gătești de 'nspe ori pe săptămână, că, nah, acum ești femeie de casă?" Pentru că și înainte de căsătorie mâncam în oraș, pentru că programul de serviciu nu se schimbă o data cu noul nume, pentru că uneori n-am chef.
Așa e, ador femeile ce continuă să trăiască deși au verigheta pe deget.
Căsătoria e o împlinire, e puterea de a merge de mână cu persoana aleasă, până la capăt. Căsătoria nu înseamnă doar o relație de a da și a lua - tu dai și eu iau, căsătoria e în doi. Căsătoria nu înseamnă doar cratițe, rufe de călcat și geamuri de șters. Viața de după căsătorie e așa cum vrei tu să ți-o faci. Căsătoria nu e captivitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce crezi?