Încă sunt aici... N-o să-ți spun niciodată, dar vreau să știi...
Vreau să știi că-mi lipsești, că mi-e dor și c-am plâns, c-am căzut și renasc și mă zbat, dar nu vreau să spun că m-afund.
Vreau să știi c-am trăit lângă tine atât cât mi-ai permis, dar nu vreau să spun că trăiesc pentru tine.
Vreau să mai știi că inima mi-a urlat chiar și-atunci când nu am vrut să spun că mi-e greu fără tine.
Vreau să știi c-aș fi vrut că tu să fi stat, dar n-am vrut să-ți spun să rămâi. Și să știi n-am avut curaj să fug și n-am cedat, dar totuși n-am luptat așa cu voiam.
Vreau să știi c-am ascuns, c-am negat dar nu vreau să spun ce a fost de fapt.
Vreau să știi că încă sunt aici pentru tine, dar nu vreau să-ți spun că te-aștept infinit.
Vreau doar să știi că exist, vreau să știi că iubesc, vreau să știi că trăiesc...
Arhivă blog
-
▼
2016
(48)
-
▼
noiembrie
(26)
- Sfântul Andrei. Între credință și tradiție
- Tu ce simți când spui acasă?
- Factorul Fred de provincie
- Tanti Curățenie
- Trista mea copilărie, fără Facebook și Xbox
- Ce spun eu și ce înțelegi tu
- Cum am devenit "Ziarul Financiar" de provincie
- Trebuia să
- Azi primești "toleranță zero"
- Câștiga bani din vizualizarea de reclame
- Fiorul. Dincolo de perdea
- Vreau să știi, dar nu vreau să spun...
- De ce oamenii au așteptări?
- Cadó
- Despre soacre, nurori și viață de familie
- Te rog, iubește-mă!
- Cine te-a făcut om mare?
- Dorul doare
- Perfect despre imperfect
- O săptămâna de blog
- Căsătoria în secolul XXI
- De unde vin întrebările indiscrete?
- Cine suntem noi?
- Tu pentru cine te sacrifici?
- Grăbeli
- De ce Blog?
-
▼
noiembrie
(26)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce crezi?