Ce fac eu atunci când nu râd? Uneori citesc, alteori scriu. Apoi dansez și cânt. Și cicălesc. Și plâng. Uneori radiez. De foarte multe ori mi-e dor.
Și din păcate, viața nu vine cu instrucțiuni pentru dor. Nici măcar cu garanția că dorul nu va reveni. Ce sentiment ciudat, ce stare de spirit, ce amalgam de trăiri, ce necesitate...Ce faci când nu poți da timpul înapoi să îmbrățișezi oameni dragi, să zburzi, să râzi? Devii egosit...când ți-e dor, retrăiești ce ai simțit odată.
Uneori dorul arde și mistuie. Uneori doare până la lacrimi. Când dorul trece, rămân amintirile frumoase.
Arhivă blog
-
▼
2016
(48)
-
▼
noiembrie
(26)
- Sfântul Andrei. Între credință și tradiție
- Tu ce simți când spui acasă?
- Factorul Fred de provincie
- Tanti Curățenie
- Trista mea copilărie, fără Facebook și Xbox
- Ce spun eu și ce înțelegi tu
- Cum am devenit "Ziarul Financiar" de provincie
- Trebuia să
- Azi primești "toleranță zero"
- Câștiga bani din vizualizarea de reclame
- Fiorul. Dincolo de perdea
- Vreau să știi, dar nu vreau să spun...
- De ce oamenii au așteptări?
- Cadó
- Despre soacre, nurori și viață de familie
- Te rog, iubește-mă!
- Cine te-a făcut om mare?
- Dorul doare
- Perfect despre imperfect
- O săptămâna de blog
- Căsătoria în secolul XXI
- De unde vin întrebările indiscrete?
- Cine suntem noi?
- Tu pentru cine te sacrifici?
- Grăbeli
- De ce Blog?
-
▼
noiembrie
(26)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce crezi?