Trăim în comunitate și asta înseamnă cunoaștere. Înseamnă să te ințelegi, să te descoperi, să te adaptezi la traiul în colectivitate, să cunoști persoane, să te integrezi, să socializezi.
Într-o lume în continuă mișcare, suntem des nevoiți să schimbăm orașele sau țările în care locuim, și-atunci o luăm de la început...integrare, socializare, cunoaștere. Avem nevoie de empatizări, de imbrățisări și sfaturi, de batiste cu care să ne steargă cineva lacrimile și de oameni dragi ce ne sunt alături necondiționat, în momente grele. Un simplu "ești bine?" e ca un pansament când e spus din suflet, de persoana potrivită.
Ce faci însă, atunci când "lumea" intră în viața ta fără să bată la ușă? Cum reacționezi când necunoscuții pun întrebări personale?
Românii, bănuiesc sătui de întrebări "ciudate" le-au divizat în două categorii: întrebări bine intenționate, și așa-zisele întrebări "de neam prost", sau, numite pretențios, întrebări indiscrete.
"Te-ai căsătorit?" , "Dar de ce te-ai căsătorit?" , "Cum, nu te-ai căsătorit nici acum?"
"Un copil pe când?", "Doar un copil, când îl faci pe al doilea?", "Nu ți-e greu cu doi copii?"
Cu siguranță am fost cu toții exasperați de un moment-dat, de impulsivitatea oamenilor în a pune întrebări inutile, și cumva, din politețe, ne simțeam obligați să răspundem. Care este totuși scopul acestora? Unde rămâne discreția și bunul simț? O fi simplă curiozitate sau dorința de a pune pe cineva în dificultate?
Am observat că acești "curioși" sunt ori persoane mai în vârstă, care uită de faptul că vremurile s-au schimbat, ori persoane ce au căpătat în timp frustrări, ce poate râvnesc la viața celui pe care îl interoghează fără oprire, iar ceea ce li se întâmplă altora e doar un subiect nou de dezbatere.
Din păcate, mai avem mult de lucrat la ceea ce înseamnă reținere și ponderare. Încă ne lăudăm cu mici victorii, încă dorim că ego-ul nostru să iasă în evidență. Încă avem de înfruntat dorința colectivității de a te ști "în rândul lumii" iar simpla abatere de la tradiție, naște nonconformismul atât de blamat.
Nu, nu e nonconformism căsătoria din dragoste la momentul potrivit, cum nu e noncomformism faptul că alegem să nu avem copii atunci când societatea decide că este oportun.
Încă putem discernce când să ne abatem de la regulă. E gratuit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce crezi?