Ce ți-e și cu perfecțiunea asta... Un simplu cuvânt și atâta bătaie de cap...
"Machiajul perfect", "rochia perfectă", femeia perfectă" , "jobul perfect", perfect, perfect, perfect greșit.
Tot mapamondul aleargă după perfecțiune, însă nimeni n-o atinge. Și nici nu trebuie.
E suficient să știi ce te motivează și să înțelegi că și eșecul e un lucru perfect, făcut greșit.
Perfect pentru mine poate fi imperfect pentru tine, ochii privitorului decid asta. Însă ni se insuflă de către părinți, apoi de către dascăli și chiar de către societatea în care uneori agonizăm, că trebuie să tindem spre perfecțiune. Ni se creează idealuri de oameni și fapte ce devin un sine-qua-non cotidian.
Nu fi un stereotip obsedat. Bucură-te și mândrește-te cu lucrurile imperfecte din viața ta, pentru că tocmai ele vor fi amintirile de mâine. Nu lasă perfecționismul să stea la baza neîncrederii în tine. Știu că nu vrei să pierzi puncte în ochii celor din jur, însă ai obosit.
Oprește-te!
Arhivă blog
-
▼
2016
(48)
-
▼
noiembrie
(26)
- Sfântul Andrei. Între credință și tradiție
- Tu ce simți când spui acasă?
- Factorul Fred de provincie
- Tanti Curățenie
- Trista mea copilărie, fără Facebook și Xbox
- Ce spun eu și ce înțelegi tu
- Cum am devenit "Ziarul Financiar" de provincie
- Trebuia să
- Azi primești "toleranță zero"
- Câștiga bani din vizualizarea de reclame
- Fiorul. Dincolo de perdea
- Vreau să știi, dar nu vreau să spun...
- De ce oamenii au așteptări?
- Cadó
- Despre soacre, nurori și viață de familie
- Te rog, iubește-mă!
- Cine te-a făcut om mare?
- Dorul doare
- Perfect despre imperfect
- O săptămâna de blog
- Căsătoria în secolul XXI
- De unde vin întrebările indiscrete?
- Cine suntem noi?
- Tu pentru cine te sacrifici?
- Grăbeli
- De ce Blog?
-
▼
noiembrie
(26)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce crezi?