Învață să pui punct

Uneori trebuie să pui punct. 

La sfârșitul unei propoziții. 

La sfârșitul unei povești. 

Se numește "ortografie". Sau mai simplu, "curaj". 

Uneori pleci fără să saluți...pleci cu lacrimi înnodate în barbă. Uneori spui "pa", dar știi că e un "adio". Sau măcar așa ai vrea. Relații, activităţi, servicii, toate au un final. 

Teama de eșec este apăsătoare, nimeni nu dorește să ia decizii pe care apoi să le regrete. Frica de viața nouă este la fel de înspăimântătoare. "Și atunci ce-o să fac?" 

Trebuie să decizi și cu inima și cu mintea, să strângi din dinți când sufletul îți urlă. Ar trebui să evadezi când te simți prins într-un labirint care pare fără ieșire, nu să te afunzi mai tare. 

Când împlinirea și fericirea nu mai merg mână-n mână, trebuie să pui punct. Nu căuta vinovați, nu amâna mai mult decât trebuie și nu îți pune speranța în oameni și fapte, s-ar putea să fii dezamăgit. 

Sfârșitul nu e întotdeauna cel mai rău lucru ce ți se poate întâmpla. Sfârșitul poate fi un început cald și prosper, bucurie și liniște. 

Învață să pui punct în relația cu tristețea, nefericirea și neîmplinirea. Păstrează-ți în suflet doar lucruri bune, care să te-ajute să te dezvolți pe orice plan.

Punct. Apoi spațiu. Și începi din nou, de la capăt! 

Bucură-te necondiționat! Transformă punctul în arma ta de izbândă!

A fost odată Fostul

Nu, nu trebuie să te întorci la Fostul. Până și basmele încep cu "a fost odată". "A fost o dată", nu de două, trei ori. 

Te-ai amăgit că ceva se va schimba, că efortul pe care l-ai făcut pentru relația perfectă nu va fi zadarnic. Ai sperat, ai suspinat și ți-ai imaginat totul ca pe-o poveste frumoasă, din care voi ieșeați învingători. Inutile sacrificii. 

Timpul estompează răni și vindecă cicatrici. Arareori îți întorci privirea-n trecut, peste umăr. Parc-ai mai avea curaj să mai încerci o dată, dar toată suferința ți-apare-n flash-uri scurte, în minte. Închizi ochii și încerci să te convingi că nu vrei să pătimești iar. Oscilezi între da și nu. Și iar încerci să scuturi de praf amintiri frumoase. Realizezi că-s prea puține, oftezi și renunți. Încă ai păstrat nostalgia certurilor. 

Sufletul parcă-ți plutește în derivă printre iubire și ură. 

Ai mai vrea o întâlnire-n tihnă, în care să îi spui c-ai fost mereu aici, c-ai așteptat un semn, o privire, un gest. Ai vrea să-i spui că n-ai uitat nimic și că din toată amărăciunea alegi doar zâmbetul. Ai vrea ca și celălalt să-ți spună același lucru, ai vrea o îmbrățișare care să v-aducă împreună.  

Și totuși n-ai curaj. Teama de dezamăgire e mult prea profundă. Dacă împăcarea n-aduce fericire și nu-ți face inima să tresară, nu, dragă, nu trebuie să te întorci la Fostul! 

Plângeri de gravidă

Aham, da, s-o crezi tu că perioada gravidității e cea mai frumoasă din viață ta! Știu că așa ți-ai imaginat, că ți-ai dorit, că ți-ai impus. Nu merge! 

Te plângi de cât de cald îți este, de parcă ai avea un rezervor de apă în locul glandelor sudoripare. Oricâte dușuri ai face, sunt fără rezultat. 

Te plângi de cât de mult te-ai îngrășat, de cât de greu te miști, de picioarele care s-au umflat de parcă ai inspirat heliu. De fapt, ești un balon cu ochi. Mâinile au circumferința dublă, degetele s-au transformat în cârnăciori cu verighetă, asta în cazul în care n-ai fost nevoită să renunți de mult la ea. Cântarul plânge și el.  

Te plângi când realizezi că, indiferent ce ai face, pantofii cu toc pe care-i purtai mândră și al căror sunet îți plăcea să-l auzi, sunt doar un vis frumos. Te mulțumești cu încălțăminte joasă, cu care să te încalți rapid și în care să îți intre butucii proaspăt căpătați. Nici n-amintim de haine, ai depășit de mult măsura M...singurul lucru în care te mai poți îmbrăca e vreun cearșaf de pat matrimonial. Bucură-te, îți vine perfect! 

Plângi de dorul cafelei care te ajuta să-ți începi voios ziua și care parcă era singurul tău moment de liniște. Mulțumește-te cu sticla de apă, pe care o porți după tine oriunde mergi, ca pe un suvenir de preț. 

Și te mai plângi de cât de greu te-apleci, de cât de greu te miști, de cât de mult ți-ai dori să te plimbi și nu poți, din diverse motive. Ți-e dor să dormi o noapte-ntreagă. Da, urmează să schimbi balamalele ușii de la baie și parchetul pe care ai făcut cărare într-acolo, s-au uzat de-atâtea drumuri.  

Ești copleșită de-atâtea sfaturi oferite oriunde și oricând, nervii ți-au cedat de mult. Te plângi că singurul subiect e-acum legat de sarcină, viața ta nu mai înseamnă nimic. Discuțiile sunt doar despre naștere, copil, vaccin, biberoane, sterilizatoare, căruț, doctor. Nu interesează pe nimeni ce ai citit sau ce altceva mai faci. 

Și poți să plângi de dorul unei ieșiri în oraș, de dorul unei cine pe malul mării, de dorul unui pahar de vin, ori după vreo petrecere cu prietenii. Telefonul nu mai sună, lumea te menajează. Ești o gravidă fragilă, cu nervii. 

Știu, și eu mă plâng, am aceleași motive. AMR o luna 👶

Idolul tău

Închide ochii. Nu, nu, pe bune, închide-i.  

Ești mulțumit de tine, de ce ai realizat, de ce trăiești, de ce lași în urmă? Dacă ai reușit să faci pace cu tine și cu inima ta, în care ai ascuns atâtea și atâtea trăiri și sentimente, atunci ești pe drumul cel bun. 

Și tu, ca și mine, ai fost marcat pozitiv de cineva. Lăsăm deoparte oamenii care ne-au lăsat un gust amar, povestim al'dată. 

Indiferent dacă e o persoană apropiată, ori din familie, ori poate vreo vedetă, ea te-a făcut să te analizezi în oglindă, să îți pui întrebări, să iei decizii. Ai pus-o pe un piedestal și-ai transformat-o în idol. I-ai analizat reacții, gesturi, comportamente, vestimentație și ți-ai dorit că la un moment-dat să fii și tu la fel. Ți-a inspirat încredere și parcă doar gândul că-ntr-o zi vei fi și tu pe-aproape, te-a făcut să vezi viața altfel, să ai speranță și curaj. 

Uneori ți-a ieșit, ai învins temeri și obstacole și ai avut sufletul plin de bucurie, alteori nu, și ți-ai lăsat cu tristețe privirea-n pământ. Uneori ți-ai mulțumit că n-ai făcut ca ea și ți-ai promis imperativ că tu nu vei face la fel, atunci când acțiunile nu i le-ai digerat, însă de cele mai mule ori ai fost plin de admirație.  

Te-ai lăudat când ai avut realizări care poate s-au concretizat și datorită idolului tău și-ai jubilat când lumea a observat în cine crezi. Mândria și-a spus cuvântul. Ambiția și curajul care poate odată îți lipseau, acum sunt condimentele nelipsite ale vieții tale.  

Fii brav, devino tu însuți un idol pentru cel de lângă tine! Ajută necondiționat, e gratis!