Corzile vocale m-au dușmănit dintotdeauna. N-au vrut să mă lase să cânt în voie.
Dar atât de mult îmi place muzica, s-o dansez s-o ascult...muzica aceea cu versuri care să transmită ceva, nu doar zdringhi-zdringhi inutil, cu versuri făcute pe fugă.
Și-așa am descoperit, pe lângă al nostru folk, ceva mediteranean. Și ceva turcesc. (ai Google Translate pentru versuri).
Și-atât de drag mi-a fost când am înțeles că de fapt, muzica trebuie să o auzi, nu să o vezi într-un videoclip pompos, cu mândre sexy dezbrăcate.
Pentru mine, muzica trebuie să inspire, să mă facă să-mi doresc să plutesc printre note calde. Muzica trebuie să fie instrument efectiv, nu doar o tobă mare, electronică, într-un club de fițe.
De la dubstep la rock, scopul muzicii e acela de a-ți crea un sentiment. Porți în inimă o amintire a vreunei melodii la care tresari atunci când o ascuți. Alteori zâmbești, alteori oftezi pentru vremuri trecute. Uneori plângi, alteori schimbi repede, ca nu cumva să cazi în melancolie. Muzica ți-e alinare, ți-e evadare și relaxare.
Balcanic, ne învârtim nociv între manele, Andre Rieu și Paraziții. Unii recunosc din start, alții recunosc la beție.
În rest, toate bune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce crezi?