Sufletul și mintea trec prin diferite stări de-a lungul călătoriei prin viață. De cele mai multe ori, între cele două "instrumente" e o mare contrazicere. Când Rațiunea spune "nu", Inima parcă ar ceda. Mai rare sunt momentele în care inima să nu vrea.
Și-așa, din toate trăirile, adorăm dragostea și fericirea, dar fericirea fără dragoste e un sine-qua-non. Nu se poate altfel, trebuie să iubești că să fii fericit.
Cu toate astea, sunt puține momentele de fericire efectivă, pe care un om și le amintește de-a lungul vieții.
Acesta nu e dată de vreun cadou, de vreo moștenire, de un lucru palpabil. Ea se trăiește, nu cade din cer, e un sentiment, n-are valoare materială.
Îți amintești de fericire atunci când tragi linie, după ani, și îți vine în minte momentul când te-ai căsătorit, când ți-ai ținut în brațe copilul, când acesta ți-a adus lumină-n viață.
N-o să-ți amintești peste ani cât de încântat ai fost când ți-ai cumpărat un telefon, o cămașă sau o poșetă, când ți s-a mărit salariul, ori când un antipatic a alunecat pe scări, pentru că atunci n-ai fost fericit pe deplin, ai fost doar bucuros.
Dacă nu știi cum este să fii fericit, atunci sper măcar să ai parte de o senzație de bunăstare și de sentimentul de împlinire. Ajunge și atât. Dar dacă vrei să fii fericit, fii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce crezi?