Spune-le celor dragi că îi iubești. Inimioarele trimise pe whatsapp nu au nicio valoare

Ne-am ultra-tehnologizat, în orice domeniu primează aparatura. O fi bine sau nu, rămâne de văzut.  

Din păcate însă, relațiile interumane s-au degradat. Petreci mult timp on-line, indiferent dacă îți citești sutele de mailuri, verifici noutățile de pe rețelele de socializare sau porți vreo discuție rapidă pe WhatsApp. Ești în goană după like-uri, în loc să alergi pentru o îmbrățișare. 

Ești mereu într-un du-te-vino haotic între serviciu, copii, cumpărături, treburi casnice. Îți întâlnești din ce în ce mai rar familia sau prietenii pentru că timpul ți-e limitat. În cel mai fericit caz, îi vizitezi rapid pentru că mereu apare și altceva de făcut.  

Nu ți-ai mai ținut mama în brațe așa cum o făceai altădată și nu pentru că te-ai maturizat, așa s-a schimbat societatea. Te grăbești. Ți-ai repezit copilul pentru că ești afundat de grijile de la serviciu,  ești stresat de plata facturilor, de dorința de a-i oferi un viitor mai bun, care, ce să vezi, se-ntoarce împotriva ta. Pierzi momente prețioase. Cu prietenii bei rapid o cafea și-apoi îți continui mișcarea browniană. Bunicii sunt ultimii cu care ai avea posibilitate să discuți...ei n-au nici WhatsApp și nici Facebook, dar știu mereu când e ziua ta, deși nu le-ai mai trecut pragul de mult. Și nu ți-au dat ignore. 

Oprește-te!  

Spune-le celor dragi cât de mult îi iubești. Spune-i familiei că-i mulțumești pentru omul care astăzi ai devenit. Spune-le prietenilor că îi apreciezi pentru toate momentele când ți-au fost alături necondiționat. Ridică-ți fruntea din neliniștile ce te apasă și-aruncă un ochi către cei  pentru care contezi. Recunoștința face bine la suflet și la minte. Inimioarele trimise pe WhatsApp nu au nicio valoare.  

Nașii - familia pe care ar fi bine să ți-o alegi corect

Există un ciclu al vieții: ne naștem, studiem, ne îndrăgostim, ne căsătorim, dăm naștere copiilor, îi creștem, iar apoi ne luăm la revedere de la tot. Desigur, ordinea evenimentelor nu este obligatorie.  

Cu toate acestea, o atenție deosebită trebuie să acordăm persoanelor cu care dorim să pășim în viața de cuplu, cele pe care le dorim alături: nașii. 

Când ți-i alegi, ar trebui să o faci atât cu sufletul, cât și cu mintea. E inutil să-i iubești tu, să-i vrei tu, dacă sentimentul nu este reciproc. Zadarnice încercări de a-i mulțumi, când nepăsarea, delăsarea și minciuna reprezintă cartea lor de vizită. Alege-i deschiși la suflet, nu la portofel. Alege-i și transformă-i în familia ta de preț, cu care să-mparți bucurii și necazuri deopotrivă. 

Da, da, știu, nu ai de unde să-i cunoști în amănunt, oamenii se schimbă. Nu are sens să-ți reprimi trăiri sau vorbe doar pentru a face altora pe plac. 

Ai face bine să-ți alegi acei nași care să-ți fie alături când ai nevoie, cu care să te poți sfătui fără teama că ești judecat, cu care să stai la masă cu inima deschisă, fără să te gândești că deranjezi, indiferent dacă mănânci un pate sau caviar, bei suc sau șampanie. 

Ai face bine să ai ca nași prieteni de suflet și vârsta să nu fie un criteriu după care să te ghidezi. E inutil să-i vrei maturi, când poate chiar tinerețea e cea care-i va face să te-nțeleagă mai ușor. Renunță când ți se pun condiții peste care nu poți trece ori pe care nu le poți accepta. Renunță când, cu nonșalanță, ți se spune că, în cazul unei evenutuale despărțiri, își vor banii de dar înapoi. Renunță când auzi că te critică în tot orașul, fără a avea curajul să-ți spună aceleași lucruri privindu-te în ochi. 

Ai face bine să vezi în compania lor o regăsire, un moment de liniște ori haos vesel, să-ți placă să trăiești momente lângă ei, nu să stai ca pe ghimpi, așteptând să scapi, să pleci. 

Ai face bine să-ți alegi nașii care nu cred în superioritate, în impulsivitate și nu-ți instaurează dictatura în familie. 

Ai face bine să-ți alegi nașii pentru care ai fi dispus să-ntinzi și tu o mână cu care să dai, nu doar să iei. 

Alege-ți nașii de care să fii mândru, să le poți mulțumi oricând, să te gândești la ei cu zâmbetul pe buze. Așa, ca ai mei.  

Când ești și snob și fudul

Snob = persoană care respectă și imită tot ce e la modă.

Snobul este, s-o spunem din capul locului, elegant, fermecător, plin de superioritate, dar insuportabil pe termen lung. El nu există pentru el însuși, ci pentru ceilalți, pentru că un snob “cu vocație” nu e niciodată preocupat de sentimentul ratării, nu cade pradă melancoliei sau altor frămantări sufletești. 

O formă extremă de snobism este narcisismul, manifestat atunci când omul este marcat de grandoare, de nevoia de admirație, fiind preocupat de putere și de prestigiu. Cu toate acestea, un snob este persoana care se joacă cu imaginea sa fără a avea profunzimea necesară înțelegerii clare și concise a realității. 

Din păcate, întâlnim din ce în ce mai des astfel de persoane, care se ascund în spatele măștii de atotștiutori, perfecți în oglinda lor, care însă, divaghează de multe ori. Puși mereu pe contrazicere, veșnic cu garda sus, gata să te sfâșie dacă ai curajul să nu împărtășești aceleași idei sau sentimente cu ei. Deși de multe ori aberează, snobul nu va avea niciodată capacitatea de a-și recunoaște vina. Să nu visăm la a-l vedea cerându-și scuze. Fudulia primează, orgoliul său este intangibil. Restul lumii nu contează, el se consideră nucleul universului său, care, privit per ansamblu, e limitat. 

Când ești și snob și fudul reușești să-ți atragi rapid oprobriul public. Reușești să enervezi și uneori să exasperezi interlocutorul. Ai "calitățile" astea înrădăcinate în ADN. 

Snobul e veșnic dătător de sfaturi, de cele mai multe ori neavizate și nedorite. El cunoaște tot, știe tot, face tot, descoperă tot. Pe dracu! 

Am să te țin în brațe o viață-ntreagă și încă o secundă!

Am așteptat cu-atâta drag fiecare secundă până să te pot strânge în brațe și te-am visat și te-am dorit și mi te-am imaginat și te-am mângâiat zilnic în cele aproape nouă luni ale călătoriei noastre. 

Plânsul tău de bun-venit a fost cel mai frumos sunet pe care l-am auzit, iar pentru zâmbetul tău aș renunța oricând la mine. 

Pe noul nostru  drum am pornit încrezătoare. Am învățat rapid că pot renunța ușor la plăcerile mele, la curățenia obsesivă, la conversații lungi, la lenevit. Acum sunt într-o mișcare continuă, mereu în alertă. Am renunțat la fondul de ten pentru o cremă împotrivă eritemului, la parfumul meu pentru mirosul tău de lapte, la băi spumante pentru băița ta din fiecare seară, la cocktailuri pentru biberoane. Și nu regret!

Oboseala mi-e cel mai aprig dușman. Uneori ea m-adoarme cu capul pe pătuțul tău ori, în cel mai bun caz, cu tine-n brațe. Da, știu, mi-s judecată adesea, nu cred în "s-a învățat în brațe", cred doar că vrei să știi că-ți sunt alături. Și sunt. Îmi cântă inima de bucurie când doar la mine-n brațe îți găsești alinarea! 

Un scâncet sau o foială și-am apărut lângă tine. Nu vreau să te simți singură ori izolată și mi-aș dori să știi cât de mult te iubesc. Iubesc să te țin în brațe, te-aș ține-n brațe o viață-ntreagă și încă o secundă!