Când ești și snob și fudul

Snob = persoană care respectă și imită tot ce e la modă.

Snobul este, s-o spunem din capul locului, elegant, fermecător, plin de superioritate, dar insuportabil pe termen lung. El nu există pentru el însuși, ci pentru ceilalți, pentru că un snob “cu vocație” nu e niciodată preocupat de sentimentul ratării, nu cade pradă melancoliei sau altor frămantări sufletești. 

O formă extremă de snobism este narcisismul, manifestat atunci când omul este marcat de grandoare, de nevoia de admirație, fiind preocupat de putere și de prestigiu. Cu toate acestea, un snob este persoana care se joacă cu imaginea sa fără a avea profunzimea necesară înțelegerii clare și concise a realității. 

Din păcate, întâlnim din ce în ce mai des astfel de persoane, care se ascund în spatele măștii de atotștiutori, perfecți în oglinda lor, care însă, divaghează de multe ori. Puși mereu pe contrazicere, veșnic cu garda sus, gata să te sfâșie dacă ai curajul să nu împărtășești aceleași idei sau sentimente cu ei. Deși de multe ori aberează, snobul nu va avea niciodată capacitatea de a-și recunoaște vina. Să nu visăm la a-l vedea cerându-și scuze. Fudulia primează, orgoliul său este intangibil. Restul lumii nu contează, el se consideră nucleul universului său, care, privit per ansamblu, e limitat. 

Când ești și snob și fudul reușești să-ți atragi rapid oprobriul public. Reușești să enervezi și uneori să exasperezi interlocutorul. Ai "calitățile" astea înrădăcinate în ADN. 

Snobul e veșnic dătător de sfaturi, de cele mai multe ori neavizate și nedorite. El cunoaște tot, știe tot, face tot, descoperă tot. Pe dracu!