Uneori te-ai gândit că poate o să ai și tu nevoie de ajutor și ți-ar prinde bine dacă ți s-ar plăti măcar cu acceași monedă. Te-ai înșelat. Ai rămas cu-n gust amar când ai văzut că în loc de-o mână întinsă ai primit un spate-ntors.
Ar fi fost culmea să continui să fii același tu, cu lacrimi în ochi, mereu altruist și la dispoziția celui căzut. Ar fi fost culmea să te dezamăgească iar, dar a făcut-o. Ar fi fost cumea că tu să te trezești și să fii individualist sau egoist și să plătești cu acceași monedă. N-ai făcut-o, deși poate ar fi fost singurul cadou pe care ți-l puteai oferi.
Ca de atâtea ori, ai rămas singur, cu gânduri și regrete, cu dezamăgiri și lacrimi. Te-ai întrebat adesea de ce doar tu le cari pe toate-n spate și-ai dat din umeri când n-ai găsit răspuns. Te-ai ridicat, ai rezolvat tot tu, tot fără ajutor, tot luptând cum ai făcut-o mereu.
Apoi se-ntreabă de ce nu mai ești la fel, de ce te-ai închis, de ce începi să te comporți cu omul așa cum face el cu tine. Și nu-i convine. Oare a venit momentul în care ești și tu pe primul loc?
Sincer,am citit cu mare atentie acest articol si pot spune ca ma regasesc in fiecare fraza.
RăspundețiȘtergereE de neinchipuit cum cel pe care l-ai crezut prieten toata viata iti poate intoarce spatele fara pic de remuscari. Dar se intampla si lucruri din astea. Cert este ca tot noi, cei care am fost buni cu oamenii, ramanem cu ochii in soare...din pacate.