Te-ai ridicat deși ai fost doborât de atâtea ori, de oameni, de vorbe, de gânduri.
Ai renăscut din cenușă ca pasărea Pheonix și ți-ai promis că nu-ți mai calci pe suflet.
Ți-ai jurat că-ți vei face timp și pentru tine, că te vei pune și pe tine pe primul loc. Te-ai amăgit iar.
Apoi ai zis c-o să bei vinul ăla bun pe care-l ții pentru vreo ocazie specială care nu mai vine. Ți-a trecut prin minte să te îmbraci cu lenjeria aceea pe care o ții de-atâta amar de timp în dulap, dar ai renunțat la fel de repede. Încă speri că-ți vei da cu cel mai scump parfum când gătești o banală tocăniță, dar tot n-ai curaj s-o faci.
Inutile memorii. Viața te-a cam dezamăgit.
Și-acum ce faci? Ești încă în genunchi, cu sufletul țăndări.
Ridică-te și șterge-ți lacrimile. Doar ți-am spus să nu mai ai așteptări.
Fii un om demn și dârz, așa cum ți-ai propus.
Trebuie să ai încredere în tine, pentru că în adâncul inimii tale știi că poți și că n-o să cedezi. Nu uita că soarele răsare în fiecare dimineață, chiar dacă norii sunt între tine și el. Trage draperiile și lasă lumina să-ți inunde casa.
Revino-ți! Timpul n-are timp să te-aștepte.
