Ar fi frumos acum ca cel care are cuvintele înnodate în gât, să le poată rosti. Așa, pur și simplu, fără să se gândească la consecințe, la impedimente, la cuvintele pe care ar trebui să le folosească, la schimbul de roluri pe care ar trebui să îl facă pentru atâta empatie. Fără mască, fără falsitate, cu demnitate și cu fruntea sus. Așa, pur și simplu.
Sunt sigură că mulți și-ar alina dorul și și-ar șterge victorioși lacrimile, mulți ar înceta să mai iubească, unii ar începe să se cunoască, alții ar termina povestea plângând. Unii și-ar spune "adio", unii ar cunoaște persoane noi și nu s-ar mai simți singuri, unii s-ar întreba retoric de ce, de ce au pierdut atât de mult timp singuri sau lângă cineva care nu merită.
Pentru că nimic nu-i mai important ca momentul pe care îl trăiești acum. Bucură-te de el!
