Dincolo de ghişeu

Nu, nu mă aștept ca citind Blogulcarenueduca să te schimbi. Nu, n-o să te schimbi, pentru că ar trebui să ai ceva minte ca să înțelegi că la tine fac referire. 

 So... 

Când lucrezi cu publicul, nu înseamnă că te transformi într-un robot. Nu înseamnă că plimbi hârtii dintr-un birou în altul. Nu înseamnă că faci lucruri din inerție. Nu înseamnă că te ascunzi de responsabilități și mergi pe lozinca "timpul trece, leafa merge". 

NU. E mult mai complex de-atât. 

Lucrul cu publicul înseamnă să-ți lași la ușa job-ului migrena cauzată de insomnie. Înseamnă să aplici unguent cu diclofenac atunci când, pentru a deservi publicul, n-ai timp să te ridici de pe scaun nici măcar cinci minute. Înseamnă să-ți lași acasă problemele personale și să încerci să empatizezi cu cel din fața ta. Înseamnă că, în mare parte, tu ești pe locul doi, pentru că încerci să rezolvi problemele altora. Poate și-o face cineva timp să le rezolve și pe ale tale.  

Și nu mă aștept să plângă cineva de milă celor care lucrează, în general cu oameni. Nu aștept vreun premiu, recunoaștere sau empatie.  

Însă mă aștept ca tu, cel din fața mea, să ai măcar înțelegere pentru ceea ce vrei să-ți rezolv. Mă aștept să termini conversația cu soția, ca să știi ce cumperi de la piață. Mă aștept să nu vorbești la telefon despre rețete care nu ți-au ieșit, cu așa urlet încât, și dacă oprești telefonul, tot te aude la cât de tare țipi. Mă aștept să-ți faci copilul să stea liniștit cele câteva minute în care ești aici. Pentru că problemei tale nu-i putem găsi rezolvare când cel mic țipă, zbiară, dărâmă ghivece cu flori și aleargă-n incintă printre alte persoane, care dau din cap dezaprobator. Pentru că nu copilul n-are respect față de ceea ce facem noi, cei de dincolo de ghișeu, ci tu, drag părinte, care dai societății astfel de oameni. 

Când gramatica ți-e dușman

Haina-l face pe om, așa e moda acum. Și gramatica.

Nu poți fi lider de opinie când habar n-ai unde se pune o virgulă. Nu poți conta când cratimele sunt un crud coșmar al vieții tale. Nu poți să fii formator de drumuri când drumul tău s-a oprit în școala primară. De fapt, tu poți, dar n-ar trebui să fii lăsat.

Din păcate însă, se constată cu stupoare că mare parte din populația țării a încetat orice formă de colaborare cu gramatica. E inutil că să încerci să înveți alte limbi străine, când pentru tine, limba română e o enigmă mai mare ca cea a Otiliei.

Mi-e egal cu zero că știi italiană, dacă atunci când vii în țară nu-ți lași acel "come si dice aici la voi" la granița cu România, îngropat măcar doi metri în pământ, ca să nu-l mai aud vreodată.

Mi-e totuna dacă engleza ta e la nivel high când, dacă te pun să pui cratimele în sintagma "iubindutentaina", te iau căldurile și te-apucă panica.

Și știu că-i inutilă bășcălia legată de agramați, pentru că din start, ei sunt în câștig: n-au capacitatea de a se recunoaște și de a se autoeduca. Și mai știu că nu-i de râs când tu, ăla cu funcții înalte, încă te încurci când trebuie să faci diferența între un verb la prezent și un pronume.

"Dacă vrei să faci lumină când e pentru tine noapte, de dragul diversității, citește o carte!" Găsești melodia aici.