Când gramatica ți-e dușman

Haina-l face pe om, așa e moda acum. Și gramatica.

Nu poți fi lider de opinie când habar n-ai unde se pune o virgulă. Nu poți conta când cratimele sunt un crud coșmar al vieții tale. Nu poți să fii formator de drumuri când drumul tău s-a oprit în școala primară. De fapt, tu poți, dar n-ar trebui să fii lăsat.

Din păcate însă, se constată cu stupoare că mare parte din populația țării a încetat orice formă de colaborare cu gramatica. E inutil că să încerci să înveți alte limbi străine, când pentru tine, limba română e o enigmă mai mare ca cea a Otiliei.

Mi-e egal cu zero că știi italiană, dacă atunci când vii în țară nu-ți lași acel "come si dice aici la voi" la granița cu România, îngropat măcar doi metri în pământ, ca să nu-l mai aud vreodată.

Mi-e totuna dacă engleza ta e la nivel high când, dacă te pun să pui cratimele în sintagma "iubindutentaina", te iau căldurile și te-apucă panica.

Și știu că-i inutilă bășcălia legată de agramați, pentru că din start, ei sunt în câștig: n-au capacitatea de a se recunoaște și de a se autoeduca. Și mai știu că nu-i de râs când tu, ăla cu funcții înalte, încă te încurci când trebuie să faci diferența între un verb la prezent și un pronume.

"Dacă vrei să faci lumină când e pentru tine noapte, de dragul diversității, citește o carte!" Găsești melodia aici.