Ajunul Sfântului Andrei este încununat de superstiții. Într-o țară în care ortodoxismul e majoritar și religia se vrea la rang de cinste, iată-ne dând mâna cu tradiții, superstiții și astrologie.
Din sărbătoarea Andreiului, a rămas, în mare parte, în conștiința populară, aflarea ursitului și întâlnirea cu strigoii.
N-o lua de bună, roagă-te să întâlnești strigoi decât oameni care te înjunghie pe la spate. Vei avea o experiență mult mai placută.
O să te căsătorești și dacă nu-ți faci turtiță subțire din făină de grâu, foarte sărată (se mai numește și Turtucă de Andrei), pe care să o coci pe plita sobei (nu știu dacă nu cumva rupi vraja dacă o faci la cuptor) și pe s-o mănânci înainte de culcare. Tot tradiția spune că băiatul care va veni în vis să-ți aducă apă pentru potolirea setei, ar urma să te ceară de nevastă în cursul anului.
Măritatelor, stați deoparte. Pentru voi, n-avem descântece. Nu fă gargară de usturoi, nu unge toată casa cu condimente, Trump a ajuns președinte și fără astea.
Ce spune totuși Biserica secolului XXI despre toate astea? Pe unele le acceptă, pe unele le blamează, iar altele s-au contopit perfect.
Și totuși...
Sfântul Andrei este Apostolul care a adus religia, în forma considerată la acel moment "pură", în Scytia (teritoriul Dobrogei de azi), atunci când, la Sinodul Apostolic care a avut loc în jurul anilor 49-50 d.Hr. la Ierusalim, apostolii s-au întâlnit și au tras la sorți pentru a decide unde va merge fiecare. Mai întâi, Andrei l-a însoțit pe fratele său (Apostolul Petru) prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit un timp. A continuat apoi misiunea de propovăduire a evangheliei, ajungând pană în sudul Rusiei de astăzi.
În apropierea localității Ion Corvin (din județul Constanța), sub numele de Peștera Sfântului Andrei este o cunoscută mănăstire, unde, tot tradiția susține că a trăit și a creștinat Sfântul Apostol Andrei.
Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a decis, în anul 1995, că sărbătoarea Andreiului să fie însemnată cu cruce roșie în calendarul bisericesc, iar în anul 1997 acesta a fost proclamat "Ocrotitorul României". Ziua de 30 noiembrie a fost declarată sărbătoare bisericească națională, și uite-ne cum am găsit motiv pe petrecere.
În concluzie, părinții Bisericii creștine, dorind să înlăture din conștința credincioșilor vechile tradiții păgane, au suprapus ziua de praznic a Sfântului Andrei peste o sărbătoare mult mai veche, geto-dacă - una legată de cultul lupului. Populația a asimilat sfântul creștin, propovăduitorul creștinismului în ținuturile de la Dunărea de Jos, dar i-au pus în spate și unele din atribuțiile zeului uzurpat. Numit în calendarul popular Sf. Andrei, Santandrei, Moș Andrei, Andreiu de Iarnă, acesta devine și patron al lupilor, un sfânt-moș care moare și renaște în perioada de celebrare a Anul Nou dacic.
Acestea fiind spuse, la mulți ani sărbătoriților zilei!
